acriu(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ACRÍU, -ÍE,acrii, adj. (Rar) Cam acru2; acrișor; acruț. – Acru2 + suf. -iu.
acriu(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ACRÍU, -ÍE,acrii, adj. Cam acru; acrișor. – Din acru2 + suf. -iu.
acriŭ(Dicționaru limbii românești, 1939) acríŭ, -íe adj. Rar. Cam acru.
acriu(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) acríu (rar) (a-criu) adj. m., f. acríe; pl. m. și f. acríi
acriu(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ACRÍU, -ÍE,acrii, adj. (Rar) Cam acru2; acrișor, acruț. — Acru2 + suf. -iu.