acritură - explicat in DEX

acritură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACRITÚRĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. ♦ Epitet dat unei persoane ursuze, morocănoase, rele. – Acri + suf. -tură.

acritură (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
acritură, acrituri s. f. (peior.) persoană în vârstă

acritură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ACRITÚRĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. – Din acri + suf. -(i)tură.

acritură (Dicționaru limbii românești, 1939)
acritúră f., pl. ĭ. Lucru acru. Pl. Mîncărĭ [!] saŭ fructe acre.

acritură (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
acritúră, -i, s.f. – Murătură; legume conservate în apa cu sare și oțet. – Din acru (< lat. acrus, forma vulgară de la acer „ascuțit, pătrunzător„) + -tură.

acritură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
acritúră (a-cri-) s. f., g.-d. art. acritúrii; pl. acritúri

acritură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
acritură f. 1. lucru acru; 2. pl. legume sau poame acre.

acritură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACRITÚRĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. ♦ Epitet dat unei persoane ursuze, morocănoase, rele. — Acri + suf. -tură.