acrit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACRÍT, -Ă, acriți, -te, adj. 1. Care a devenit sau a fost făcut (mai) acru
2. ♦
Fig. (Despre oameni) Morocănos, ursuz, dificil.
2. (Despre alimente) Alterat, stricat. –
V. acri.acrit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACRÍT, -Ă, acriți, -te, adj. 1. Care a devenit sau a fost făcut (mai) acru.
2. Alterat, stricat.
3. Necăjit, plictisit. –
V. acri.acrit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACRÍT, -Ă, acriți, -te, adj. 1. Care a devenit sau a fost făcut (mai) acru
2. ♦
Fig. (Despre oameni) Morocănos, ursuz, dificil.
2. (Despre alimente) Alterat, stricat. —
V. acri.