acrimonie (Supliment la Dicționarul explicativ al limbii române, 1988 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACRIMONÍE s. f. (
Livr.) Atitudine plină de ironie usturătoare; sarcasm. – Din
fr. acrimonie.acrimonie (Dicționar de neologisme, 1986)ACRIMONÍE s.f. (
Franțuzism) Calitatea a ceea ce este acrimonios; ton acrimonios. [Gen.
-iei. / < fr.
acrimonie].
acrimonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACRIMONÍE s. f. caracter agresiv, caustic al cuiva, sarcasm. (< fr.
acrimonie)
acrimonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)ACRIMONÍE s. f. (
Livr.) Atitudine plină de ironie usturătoare; sarcasm. – Din
fr. acrimonie.acrimonie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACRIMONÍE s. f. (
Livr.) Atitudine plină de ironie usturătoare; sarcasm. — Din
fr. acrimonie.