acrime - explicat in DEX

acrime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACRÍME s. f. (Rar) 1. Acreală. ♦ Gust acru. 2. Fig. Răutate, dușmănie; supărare, amărăciune. – Acru² + suf. -ime.

acrime (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ACRÍME s. f. (Rar) 1. Acreală. ♦ Gust acru. 2. Fig. Răutate, dușmănie; supărare, amărăciune. – Din acru² + suf. -ime.

acrime (Dicționaru limbii românești, 1939)
acríme f. Acreală.

acrime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
acríme (rar) (a-cri-) s. f., g.-d. art. acrímii

acrime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
acrime f. 1. gust acru; 2. fig. neplăcere, desgust.

acrime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACRÍME s. f. (Rar) 1. Acreală. ♦ Gust acru. 2. Fig. Răutate, dușmănie; supărare, amărăciune. — Acru² + suf. -ime.