acrescământ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACRESCĂMẤNT, acrescăminte, s. n. Creștere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la această succesiune a altor persoane ori a renunțării lor la drepturile izvorâte din lege ori din testament. – După
fr. accroissement.