acorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACORÍE s. f. Anomalie congenitală care constă în absența pupilei. – Din
fr. acorie.acorie (Dicționar de neologisme, 1986)ACORÍE1 s.f. (
Med.) Anomalie constând în absența congenitală a pupilei. [Gen.
-iei. / < fr.
acorie, cf. gr.
a – fără,
kore – pupilă].
acorie (Dicționar de neologisme, 1986)ACORÍE2 s.f. Lipsa senzației de sațietate la masă. [Gen.
-iei. / < fr.
acorie, cf. gr.
a – fără,
koros – sațietate].
acorie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACORÍE1 s. f. absență congenitală a pupilei. (< fr.
acorie, cf.
gr. kore, pupilă)
acorie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACORÍE2 s. f. lipsa senzației de sațietate la masă. (< fr.
acorie, cf.
gr. koros, sațietate)
acorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acoríe s. f.,
art. acoría, g.-d. acoríi, art. acoríeiacorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACORÍE s. f. Anomalie congenitală care constă în absența pupilei. — Din
fr. acorie.