acordic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACÓRDIC, -Ă, acordici, -ce, adj.,
s. f. 1. Adj. (Despre sunete muzicale) Care intră în componența acordului.
2. S. f. Disciplină care studiază diferitele acorduri muzicale. –
Acord +
suf. -ic.acordic (Dicționar de neologisme, 1986)ACÓRDIC, -Ă adj. (
Muz.) Referitor la acordică, la acorduri muzicale. [Cf. germ.
akkordisch].
acordic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACÓRDIC, -Ă I.
adj. referitor la acordică. II. s. f. disciplină muzicală care studiază diferitele acorduri. (< germ.
akkordisch, /II/ Akkordik)
acordic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACÓRDIC, -Ă, acordici, -ce, adj. 1. (Despre sunete muzicale) Care intră în componența acordului. –
Acord +
suf. -ic.acordic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acórdic adj. m.,
pl. acórdici; f. acórdică, pl. acórdice