acordeonist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACORDEONÍST, -Ă, acordeoniști, -ste, s. m. și
f. Persoană care cântă la acordeon. [
Pr.:
-de-o-] – Din
fr. accordéoniste, germ. Akkordeonist.acordeonist (Dicționar de neologisme, 1986)ACORDEONÍST, -Ă s.m. și f. Cel care cântă la acordeon. [Pron.
-de-o-. / Cf. fr.
accordéoniste, germ.
Akkordeonist].
acordeonist (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACORDEONÍST, -Ă s. m. f. cântăreț la acordeon. (< fr.
accordéoniste)
acordeonist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACORDEONÍST, -Ă, acordeoniști, -ste, s. m. și
f. Persoană care cântă la acordeon. [
Pr.:
-de-o-] –
Fr. accordéoniste.acordeonist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acordeoníst (-de-o-) s. m.,
pl. acordeoníștiacordeonist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACORDEONÍST, -Ă, acordeoniști, -ste, s. m. și
f. Persoană care cântă la acordeon. [
Pr.:
-de-o-] — Din
fr. accordéoniste, germ. Akkordeonist.