acordeon - explicat in DEX

acordeon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACORDEÓN, acordeoane, s. n. Instrument muzical portativ cu burduf, claviatură și butoane, ale cărui sunete se produc prin vibrația unor ancii metalice. [Pr.: -de-on] – Din fr. accordéon, germ. Akkordeon.

acordeon (Dicționar de neologisme, 1986)
ACORDEÓN s.n. Instrument muzical cu lame vibrante, cu burduf și cu clape. [Pron. -de-on, pl. -oane. / < fr. accordéon, cf. germ. Akkordeon].

acordeon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ACORDEÓN s. n. instrument muzical cu lame vibrante, cu burduf și claviatură. (< fr. accordéon, germ. Akkordeon)

acordeon (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ACORDEÓN, acordeoane, s. n. Instrument muzical portativ cu foale și cu unul sau mai multe rânduri de clape. [Pr.: -de-on] – Fr. accordéon.

acordeon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACORDEÓN, acordeoane, s. n. Instrument muzical portabil cu burduf, claviatură și butoane, ale cărui sunete se produc prin vibrația unor ancii metalice. [Pr.: -de-on] – Din fr. accordéon, germ. Akkordeon.

acordeon (Dicționaru limbii românești, 1939)
*acordeón n., pl. -oáne (fr. accordéon, d. germ. akkordion, cuvînt fabricat). Armonică cu clape, inventată la 1825 la Viena de Damian.

acordeon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
acordeón (-de-on) s. n., pl. acordeoáne

acordeon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
acordeon n. un fel de armonică inventată la Viena de Damian în 1825.