acordat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACORDÁT, -Ă, acordați, -te, adj. 1. (Despre unele părți ale propoziției) Pus în același caz, număr, gen sau persoană ca și cuvântul de care este legat printr-un raport de determinare.
2. (Despre instrumente muzicale) Care are tonurile în consonanță.
3. Dat, atribuit; îngăduit, asigurat. –
V. acorda.acordat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACORDÁT, -Ă, acordați, -te, adj. 1. (Despre unele părți ale propoziției) Pus în același caz, număr, gen sau persoană ca și cuvântul de care e legat printr-un raport de determinare.
2. (Despre instrumente muzicale) Care are tonurile în consonanță (pe baza diapazonului). –
V. acorda.acordat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACORDÁT, -Ă, acordați, -te, adj. 1. (Despre unele părți ale propoziției) Pus în același caz, număr, gen sau persoană ca și cuvântul de care este legat printr-un raport de determinare.
2. (Despre instrumente muzicale) Care are tonurile în consonanță.
3. Dat, atribuit; îngăduit, asigurat. —
V. acorda.