acordant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACORDÁNT, -Ă, acordanți, -te, s. m. și
f. (Rar) Persoană care execută lucrări în acord. – Din
germ. Akkordant.acordant (Dicționar de neologisme, 1986)ACORDÁNT, -Ă s.m. și f. (
Rar) Cel care execută lucrări în acord. [< germ.
Akkordant].
acordant (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACORDÁNT, -Ă s. m. f. cel care execută lucrări în acord. (< germ.
Akkordant)
acordant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACORDÁNT, -Ă, acordanți, -te, s. m. și
f. (Rar) Persoană care execută lucrări în acord. –
Germ. Akkordant.acordant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acordánt (rar)
s. m.,
pl. acordánțiacordant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACORDÁNT, -Ă, acordanți, -te, s. m. și
f. (Rar) Persoană care execută lucrări în acord. — Din
germ. Akkordant.