acordaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACORDÁJ, acordaje, s. n. Acordare a unui instrument muzical. – Din
fr. accordage.acordaj (Dicționar de neologisme, 1986)ACORDÁJ s.n. Acordare (a unui instrument); raportul dintre o serie de sunete din punctul de vedere al înălțimii lor. [< fr.
accordage].
acordaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACORDÁJ s. n. 1. acordare a unui instrument muzical. 2. realizare a unui echilibru sonor în cadrul unui ansamblu muzical. (< fr.
accordage)
acordaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acordáj s. n.,
pl. acordájeacordaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACORDÁJ, acordaje, s. n. Acordare a unui instrument muzical. — Din
fr. accordage.