acoperitor - explicat in DEX

acoperitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACOPERITÓR, -OÁRE, acoperitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care acoperă; care garantează. 2. S. f. Obiect cu care se acoperă ceva sau cineva. – Acoperi + suf. -tor.

acoperitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ACOPERITÓR, -OÁRE, acoperitori, -oare, adj. Care acoperă; care garantează. – Din acoperi + suf. -(i)tor.

acoperitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
acoperitór, -oáre s. Ps. S. Protector. – Și cop-.

acoperitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACOPERITÓR, -OÁRE, acoperitori, -oare, adj. 1. Care acoperă; care garantează. – Acoperi + suf. -tor.

acoperitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
acoperitór adj. m., pl. acoperitóri; f. sg. și pl. acoperitoáre

acoperitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
acoperitor m. cel ce acopere sau învelește case.