acomodare - explicat in DEX

acomodare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACOMODÁRE, acomodări, s. f. Acțiunea de a se acomoda. ◊ Acomodarea cristalinului (sau acomodare vizuală) = modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el. – V. acomoda.

acomodare (Dicționar de neologisme, 1986)
ACOMODÁRE s.f. 1. Acțiunea de a se acomoda; acomodație. ◊ Acomodarea cristalinului = modificare a curburii cristalinului astfel încât imaginea să apară clară pe retină. 2. (Lingv.) Asimilație parțială între două sunete în contact direct. [< acomoda].

acomodare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ACOMODÁRE s. n. 1. acțiunea de a se acomoda; acomodație. ♦ ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului. 2. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul. 3. (lingv.) asimilație parțială între două sunete în contact direct. (< acomoda)

acomodare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ACOMODÁRE, acomodări, s. f. Acțiunea de a se acomoda. ♢ Acomodarea cristalinului = modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el.

acomodare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
acomodáre s. f., g.-d. art. acomodắrii; pl. acomodắri

acomodare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
acomodare f. 1. potriveală, învoire, împăcare; 2. Gram. potrivirea sunetelor: tidvă — titvă, umplu—împlu.

acomodare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACOMODÁRE, acomodări, s. f. Acțiunea de a se acomoda. ◊ Acomodarea cristalinului (sau acomodare vizuală) = modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el. — V. acomoda.