acoladă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACOLÁDĂ, acolade, s. f. 1. Semn grafic în formă de arc, orizontal sau vertical, prin care se arată că mai multe cuvinte, formule, portative muzicale etc. sunt legate între ele.
2. Îmbrățișare sau lovitură ușoară care se dădea unui bărbat cu latul spadei ca semn al primirii lui în corpul cavalerilor feudali. – Din
fr. accolade.acoladă (Dicționar de neologisme, 1986)ACOLÁDĂ s.f.
1. Ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, constând dintr-o îmbrățișare și o lovitură ușoară cu latul spadei, dată de învestitor celui învestit.
2. Formă de boltă ca o paranteză culcată, caracteristică stilului gotic și arhitecturii de la începutul Renașterii.
3. Semn grafic care servește la reunirea într-un grup a mai multor cuvinte, formule, portative muzicale etc. [< fr.
accolade < lat.
ad – la,
collum – gât].
acoladă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)acoladă, acolade s. f. (er.) poziție în timpul actului sexual în care partenerii sunt așezați unul în prelungirea celuilalt, orizontal, capul unuia atingându-i celuilalt picioarele
acoladă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACOLÁDĂ s. f. 1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrățișare și o lovire ușoară cu latul spadei. ◊ (fig.) îmbrățișare. 2. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuații, portative muzicale etc. 3. formă de boltă ca o paranteză culcată. (< fr.
accolade)
acoladă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACOLÁDĂ, acolade, s. f. 1. Semn grafic în forma a două fragmente de arc împreunate, prin care se arată că mai multe cuvinte, formule, portative muzicale etc., sunt legate între ele printr-un anumit raport.
2. (
Înv.) Moment din ceremonialul prin care se învesteau cavalerii în evul mediu. –
Fr. accolade.acoladă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACOLÁDĂ, acolade, s. f. 1. Semn grafic în formă de arc, orizontal sau vertical, prin care se arată că mai multe cuvinte, formule, portative muzicale etc. sunt legate între ele.
2. Ceremonial medieval de învestire a unui cavaler, constând dintr-o îmbrățișare și o atingere cu latul spadei. – Din
fr. accolade.acoladă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ACOLÁDĂ (<
fr.,
gr.)
s. f. 1. Semn grafic care unește, vertical sau orizontal, cuvinte, formule, cifre, portative muzicale etc.
2. Motiv ornamental rezultat din racordarea față de un ax de simetrie a mai multor arcuri de cerc formând un unghi. Folosită frecvent atât în arhitectura gotică târzie, cât și în cea orientală, la încheierea părții superioare a deschiderilor (ancadrament de ferestre, uși, portale etc.).
3. Ceremonial medieval de învestire a unui cavaler, constând din îmbrățișarea dată de senior și atingerea umărului cu latul spadei.
acoladă (Dicționaru limbii românești, 1939)*acoládă f. pl.
e (fr.
accoler, a îmbrățișa după gît). Îmbrățișare. Lovitură lină dată cu latu săbiiĭ pe umăru celuĭ ce se făcea cavaler. Trăsătură de condeĭ orĭ semn de tipar pentru reunirea maĭ multor articule [!] într' unu.
acoladă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acoládă s. f.,
g.-d. art. acoládei; pl. acoláde; (semn grafic) {}
acoladă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)acoladă f.
1. ceremonie medievală la primirea unui cavaler:
îi se da trei lovituri cu latul săbiei, pe umeri sau pe gât, după care era îmbrățișat; 2. un fel de trăsură de unire, numită
arc.