aclamare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACLAMÁRE, aclamări, s. f. Acțiunea de
a aclama și rezultatul ei; aclamație, ovație. –
V. aclama.aclamare (Dicționar de neologisme, 1986)ACLAMÁRE s.f. Acțiunea de a aclama; aclamație. [<
aclama].
aclamare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACLAMÁRE, aclamări, s. f. Acțiunea de
a aclama; aclamație, ovație.
aclamare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aclamáre (a-cla-) s. f.,
g.-d. art. aclamắrii; pl. aclamắriaclamare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACLAMÁRE, aclamări, s. f. Acțiunea de
a aclama și rezultatul ei; aclamație, ovație. — V.
aclama.