acetilură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACETILÚRĂ, acetiluri, s. f. Derivat al hidrocarburilor acetilenice. – Din
fr. acétylure.acetilură (Dicționar de neologisme, 1986)ACETILÚRĂ s.f. Derivat al hidrocarburilor acetilenice. [< fr.
acetylure].
acetilură (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACETILÚRĂ s. f. derivat al acetilenei cu un metal. (< fr.
acétylure)
acetilură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acetilúră s. f.,
g.-d. art. acetilúrii; pl. acetilúriacetilură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACETILÚRĂ, acetiluri, s. f. Derivat al hidrocarburilor acetilenice. — Din
fr. acétylure.