acetilenă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACETILÉNĂ s. f. Gaz incolor, cu miros de usturoi, otrăvitor în cantități mai mari, având numeroase folosiri în industrie, la iluminat și la sudură oxiacetilenică. – Din
fr. acétylène.acetilenă (Dicționar de neologisme, 1986)ACETILÉNĂ s.f. Gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă, folosindu-se la iluminat, la sudură etc. [< fr.
acétylène].
acetilenă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACETILÉNĂ s. f. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă. (< fr.
acétylène)
acetilenă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACETILÉNĂ s. f. Gaz incolor, cu miros specific, otrăvitor în cantități mai mari, având numeroase folosiri în industrie. –
Fr. acétylène.acetilenă (Dicționaru limbii românești, 1939)*acetilénă f. pl.
e (d. lat.
acetum, oțet, și vgr.
ýle, substanță; fr.
acétylene).
Chim. Un gaz idrocarbonat [!] care se obține tratînd carbura de calciŭ cu apă (C
2H
2). Acetilena dă o flacără albă foarte strălucitoare, dar întrebuințarea ei cere marĭ precauțiunĭ. Poate produce înădușire, iar pin [!] amestecu cu aeru saŭ în contact cu flacăra face exploziune. A fost descoperită de Davy la 1836.
acetilenă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acetilénă s. f.,
g.-d. art. acetiléneiacetilenă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)acetilenă f. gaz de luminat, cu o flacără albicioasă (descoperit de Davy în 1836). Prima lampă de acetilenă fu pusă în comerț la Paris în 1895.
acetilenă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACETILÉNĂ s. f. Gaz incolor, cu miros de usturoi, otrăvitor în cantități mai mari, având numeroase folosiri în industrie, la iluminat și la sudura oxiacetilenică. — Din
fr. acétylène.