acetilenă - explicat in DEX

acetilenă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACETILÉNĂ s. f. Gaz incolor, cu miros de usturoi, otrăvitor în cantități mai mari, având numeroase folosiri în industrie, la iluminat și la sudură oxiacetilenică. – Din fr. acétylène.

acetilenă (Dicționar de neologisme, 1986)
ACETILÉNĂ s.f. Gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă, folosindu-se la iluminat, la sudură etc. [< fr. acétylène].

acetilenă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ACETILÉNĂ s. f. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă. (< fr. acétylène)

acetilenă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ACETILÉNĂ s. f. Gaz incolor, cu miros specific, otrăvitor în cantități mai mari, având numeroase folosiri în industrie. – Fr. acétylène.

acetilenă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*acetilénă f. pl. e (d. lat. acetum, oțet, și vgr. ýle, substanță; fr. acétylene). Chim. Un gaz idrocarbonat [!] care se obține tratînd carbura de calciŭ cu apă (C₂H₂). Acetilena dă o flacără albă foarte strălucitoare, dar întrebuințarea ei cere marĭ precauțiunĭ. Poate produce înădușire, iar pin [!] amestecu cu aeru saŭ în contact cu flacăra face exploziune. A fost descoperită de Davy la 1836.

acetilenă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
acetilénă s. f., g.-d. art. acetilénei

acetilenă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
acetilenă f. gaz de luminat, cu o flacără albicioasă (descoperit de Davy în 1836). Prima lampă de acetilenă fu pusă în comerț la Paris în 1895.

acetilenă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACETILÉNĂ s. f. Gaz incolor, cu miros de usturoi, otrăvitor în cantități mai mari, având numeroase folosiri în industrie, la iluminat și la sudura oxiacetilenică. — Din fr. acétylène.