acant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACÁNT s. m. v. acantă.acant (Dicționar de neologisme, 1986)ACÁNT s.m. v.
acantă.
acant (Dicționaru limbii românești, 1939)*acánt m. (vgr.
ákanthos d.
aké vîrf, și
ánthos floare). Un fel de scai meridional (
acanthus mollis) cu frunze frumoase, care aŭ fost imitate ca ornament la capitelele columnelor corintiene:
frunză de acant. Un copac ghimpos din Egipt numit și
acacie, considerat și azi drept
mimosa nilótica.acant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)acant m.
1. plantă spinoasă, numită obișnuit
pălămidă sau
brânca ursului, însemnată prin frumusețea frunzelor sale;
2. Arh. podoabă care imitează frunzele acelei plante.
acant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACÁNT s. m. v. acantă.