acana (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACANÁ adv. V. hacana.acana (Dicționar de argou al limbii române, 2007)acaná adv. (țig.) 1. aiurea, într-o parte
2. pe unde nu se cuvine
acana (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACANÁ adv. Mai la o parte, în lături. – Țig.
hacana.acana (Dicționaru limbii românești, 1939)acaná adv. (turc.?).
Sud. Fam. Maĭ acana, maĭ la dreapta orĭ la stînga:
dă-te maĭ acana (Iov. 89).
acana (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACANÁ adv. v. hacana.