academism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACADEMÍSM s. n. 1. Atitudine estetică promovând imitația necondiționată a creațiilor artei antice și a Renașterii. ♦ Trăsătură caracteristică oricărei arte care cultivă un ideal de frumusețe canonică, convențională, manieristă.
2. Fel de a se comporta academic (
2), rigid, rece. – Din
fr. académisme.academism (Dicționar de neologisme, 1986)ACADEMÍSM s.n. Spirit, manieră, fel de a se comporta academic. ♦ Manieră în artă care cultivă un ideal de frumusețe rece și convențională. ♦ Curent în arta sec. XIX, constând în imitarea servilă și fără originalitate a modelelor antice sau clasice; (
peior.) lipsă de originalitate a unor opere artistice, viziuni estetice sau modalități de expresie artistică. [Cf. fr.
académisme, germ.
Akademismus].
academism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACADEMÍSM s. n. 1. imitație servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renașterii. ◊ manieră în artă care cultivă un ideal de frumusețe rece și convențional. 2. fel de a se comporta academic. (< fr.
académisme)
academism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)academísm s. n.academism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACADEMÍSM s. n. 1. Atitudine estetică promovând imitația necondiționată a creațiilor artei antice și ale Renașterii. ♦ Trăsătură caracteristică oricărei arte care cultivă un ideal de frumusețe canonică, convențională, manieristă.
2. Fel de a se comporta academic (2), rigid, rece. — Din
fr. académisme.