abuza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABUZÁ, abuzez, vb. I.
Intranz. 1. A uza de ceva în mod exagerat; a face abuz (
1).
2. A comite ilegalități, nedreptăți, profitând de o situație, de un titlu sau de putere. – Din
fr. abuser.abuza (Marele dicționar de neologisme, 2000)abuzá vb. intr.
1. a face abuz (1) de ceva.
2. a comite un abuz (2). (< fr.
abuser)
abuza (Dicționar de neologisme, 1986)ABUZÁ vb. I. intr. 1. A folosi ceva excesiv, fără măsură.
2. A comite nedreptăți, incorectitudini profitând de o anumită situație. [< fr.
abuser].
abuza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABUZÁ, abuzez, vb. I.
Intranz. 1. A uza de ceva în mod exagerat; a face abuz.
2. A profita în chip nedemn de o situație, de un titlu sau de putere (pentru a comite ilegalități). –
Fr. abuser.abuza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abuzá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
abuzeázăabuzà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)abuzà v.
1. a întrebuința rău, a se folosi rău de ceva;
2. a amăgi, a înșela.
abuza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABUZÁ, abuzez, vb. I.
Intranz. 1. A uza de ceva în mod exagerat; a face abuz (
1).
2. A comite ilegalități, nedreptăți, profitând de o situație, de un titlu sau de putere. — Din
fr. abuser.