abuza - explicat in DEX

abuza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABUZÁ, abuzez, vb. I. Intranz. 1. A uza de ceva în mod exagerat; a face abuz (1). 2. A comite ilegalități, nedreptăți, profitând de o situație, de un titlu sau de putere. – Din fr. abuser.

abuza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
abuzá vb. intr. 1. a face abuz (1) de ceva. 2. a comite un abuz (2). (< fr. abuser)

abuza (Dicționar de neologisme, 1986)
ABUZÁ vb. I. intr. 1. A folosi ceva excesiv, fără măsură. 2. A comite nedreptăți, incorectitudini profitând de o anumită situație. [< fr. abuser].

abuza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABUZÁ, abuzez, vb. I. Intranz. 1. A uza de ceva în mod exagerat; a face abuz. 2. A profita în chip nedemn de o situație, de un titlu sau de putere (pentru a comite ilegalități). – Fr. abuser.

abuza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 abuzeáză

abuzà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
abuzà v. 1. a întrebuința rău, a se folosi rău de ceva; 2. a amăgi, a înșela.

abuza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABUZÁ, abuzez, vb. I. Intranz. 1. A uza de ceva în mod exagerat; a face abuz (1). 2. A comite ilegalități, nedreptăți, profitând de o situație, de un titlu sau de putere. — Din fr. abuser.