aburos - explicat in DEX

aburos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABURÓS, -OÁSĂ, aburoși, -oase, adj. (Rar) Acoperit cu aburi (1); din care ies aburi; ca aburii. – Abur + suf. -os.

aburos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABURÓS, -OÁSĂ, aburoși, -oase, adj. (Rar) Acoperit cu aburi; din care ies aburi; ca aburii. – Din abur + suf. -os.

aburos (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aburós, -oásă adj. (după vaporos). Plin de abur: un cîmp aburos. Rar ca aburu: un văl aburos.

aburos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aburós (rar) adj. m., pl. aburóși; f. aburoásă, pl. aburoáse

aburos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aburos a. 1. plin de aburi: pe stânca aburoasă arde luna cea bălae BOL.; 2. diafan: cu aburosul zovon de filaliu OD.

aburos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABURÓS, -OÁSĂ, aburoși, -oase, adj. (Rar) Acoperit cu aburi (1); din care ies aburi; ca aburii. — Abur + suf. -os.