aburit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABURÍT, -Ă, aburiți, -te, adj. Acoperit cu aburi (
1); care scoate, din care ies aburi. ♦
Fig. Aprins la față; înroșit; înfierbântat (de supărare). –
V. aburi.aburit (Dicționar de argou al limbii române, 2007)aburit, -ă aburiți, -te adj. 1. aprins la față roșu (
de băutură sau de supărare)
2. păcălit, fraierit
aburit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABURÍT, -Ă, aburiți, -te, adj. Acoperit cu aburi; care scoate, din care ies aburi. ♦
Fig. Aprins la față; înroșit; înfierbântat (de supărare). –
V. aburi.aburit (Dicționaru limbii românești, 1939)aburít, -ă adj. Acoperit de abur:
geamurĭ aburite. Fig. Înfierbîntat, aprins:
față aburită.aburit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aburit a.
1. încălzit sau muiat prin aburi:
friptură aburită; 2. fig. însuflețit:
față aburită.aburit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABURÍT, -Ă, aburiți, -te, adj. Acoperit cu aburi (
1); care scoate aburi, din care ies aburi. ♦
Fig. Aprins la față; îmbujorat; înroșit; înfierbântat (de supărare). —
V. aburi.