aburire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABURÍRE, aburiri, s. f. Acțiunea de
a (se) aburi și rezultatul ei. ♦ Expunere a unor materiale textile, lemnoase, etc. sau produse finite la acțiunea aburilor (
1) în vederea ameliorării unor însușiri, a ușurării prelucrării lor ulterioare etc. –
V. aburi.aburire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABURÍRE, aburiri, s. f. Acțiunea de
a (se) aburi și rezultatul ei; abur; pâclă ușoară; adiere.
aburire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aburíre s. f.,
g.-d. art. aburírii; pl. aburíriaburire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aburire f. suflare, exalare.
aburire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABURÍRE, aburiri, s. f. Acțiunea de
a (se) aburi și rezultatul ei. ♦ Expunere a unor materiale textile, lemnoase etc. sau produse finite la acțiunea aburilor (
1) în vederea ameliorării unor însușiri, a ușurării prelucrării lor ulterioare etc. —
V. aburi.