abureală - explicat in DEX

abureală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABUREÁLĂ, abureli, s. f. 1. Aburi condensați în picături foarte fine care se depun pe obiecte. 2. Exalație, miros. 3. Fig. (Rar) Adiere. – Aburi + suf. -eală.

abureală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
abureală, abureli s. f. 1. minciună, păcăleală 2. joc erotic premergător actului sexual

abureală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABUREÁLĂ, abureli, s. f. 1. Aburi condensați în picături foarte fine. 2. Exalație, miros. 3. Fig. Adiere. O ușoară abureală de vânt (IBRĂILEANU). – Din aburi + suf. -eală.

abureală (Dicționaru limbii românești, 1939)
abureálă f., pl. eli. Acțiunea de a aburi, de a expune la abur. Abur condensat depus pe geamuri și pe alte obĭecte netede și recĭ aduse la căldură. Boare, zefir, adiere, vînt lin.

abureală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abureálă s. f., g.-d. art. aburélii; pl. aburéli

abureală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
abureală f. 1. evaporare; 2. adiere.

abureală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABUREÁLĂ, abureli, s. f. 1. Aburi condensați în picături foarte fine care se depun pe obiecte. 2. Exalație, miros. 3. Fig. (Rar) Adiere. — Aburi + suf. -eală.