aburi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABURÍ, aburesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) acoperi cu picături fine provenite din condensarea aburilor (
1).
2. Intranz. A scoate, a produce aburi (
1).
3. Refl. (Rar) A se aprinde, a se înroși, a se îmbujora (la față).
4. Tranz. Fig. A atinge ușor (ca o suflare). ♦
Intranz. (Rar; despre vânt) A adia. – Din
abur.aburi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)aburi, aburesc v. t. a minți, a păcăli
aburi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABURÍ, aburesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) acoperi cu picături fine provenite din condensarea aburilor (
1).
2. Intranz. și
tranz. A scoate aburi (
1).
Codrii aburesc ca după ploaie (VLAHUȚĂ).
3. Refl. Fig. A se aprinde la față; a se înroși.
4. Tranz. Fig. A atinge ușor (ca o suflare). ♦
Intranz. (Despre vânt) A adia ușor. – Din
abur.aburi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aburí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. aburésc, imperf. 3
sg. abureá; conj. prez. 3
să abureáscăaburì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aburì v.
1. a expune la aburi:
bolnavul se aburește; 2. a scoate aburi:
râurile aburesc; 3. a sufla încetișor:
un vânt dulce aburește; 4. a se acoperi cu aburi:
geamurile se aburesc.aburi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABURÍ, aburesc, vb. IV
1. Tranz. și
refl. A (se) acoperi cu picături fine provenite din condensarea aburilor (1).
2. Intranz. A scoate, a produce aburi (1).
3. Refl. Fig. (Rar) A se aprinde, a se înroși, a se îmbujora (la față).
4. Tranz. Fig. A atinge ușor (ca o suflare). ♦
Intranz. (Rar; despre vânt) A adia. — Din
abur.