abundent - explicat in DEX

abundent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABUNDÉNT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care este în cantitate mare, care abundă; bogat, îmbelșugat. – Din fr. abondant, lat. abundans, -ntis.

abundent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
abundént, -ă adj. care abundă; profuz. (după fr. abondant, lat. abundant)

abundent (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABUNDÉNT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care e în număr sau în cantitate mare; bogat, îmbelșugat. – Fr. abondant (lat. lit. abundans, -ntis).

abundent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abundént adj. m., pl. abundénți; f. abundéntă, pl. abundénte

abundent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABUNDÉNT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care este în cantitate mare, care abundă; bogat, îmbelșugat. — Din fr. abondant, lat. abundans, -ntis.