abulie - explicat in DEX

abulie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
abulíe s. f. 1. boală psihică manifestată prin pierderea sau slăbirea voinței. 2. (fig.) inerție. (< fr. aboulie)

abulie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABULÍE, abulii, s. f. Boală psihică caracterizată prin lipsa mai mult sau mai puțin pronunțată a voinței; nehotărâre, inerție. – Din fr. aboulie.

abulie (Dicționar de neologisme, 1986)
ABULÍE s.f. (Med.) Simptom psihic caracterizat prin lipsă de voință, inerție, nehotărâre. [Gen. -iei. / < fr. aboulie, cf. gr. a – fără, boule – voință].

abulie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABULÍE, abulii, s. f. Boală psihică caracterizată prin slăbirea voinței. – Fr. aboulie (<gr.).

abulie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abulíe s. f., art. abulía, g.-d. art. abulíei; pl. abulíi, art. abulíile

abulie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
abulie f. Med. lipsă de voință, de energie.

abulie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABULÍE, abulii, s. f. Boală psihică caracterizată prin lipsa mai mult sau mai puțin pronunțată a voinței; nehotărâre, inerție. — Din fr. aboulie.