absurditate - explicat in DEX

absurditate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABSURDITÁTE, absurdități, s. f. Caracterul a ceea ce este absurd (1); lucru, idee, concepție absurdă; prostie, inepție. – Din fr. absurdité, lat. absurditas, -atis.

absurditate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
absurditáte s. f. caracterul a ceea ce este absurd; situație, idee absurdă; aberație. (< fr. absurdité, lat. absurditas)

absurditate (Dicționar de neologisme, 1986)
ABSURDITÁTE s.f. Însușirea de a fi absurd; lucru, idee absurdă; prostie, inepție. V. aberație. [Cf. fr. absurdité, lat. absurditas].

absurditate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABSURDITÁTE, absurdități, s. f. Caracterul a ceea ce e absurd; lucru, idee, concepție absurdă; prostie. – Fr. absurdité (lat. lit. absurditas).

absurditate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*absurditáte f. (lat. absúrditas, -átis). Caracteru de a fi absurd. Lucru absurd.

absurditate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
absurditáte s. f., g.-d. art. absurditắții; pl. absurditắți

absurditate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
absurditate f. calitatea celui absurd și însuș lucrul absurd.

absurditate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABSURDITÁTE, absurdități, s. f. Caracterul a ceea ce este absurd (1); lucru, idee, concepție absurdă; prostie, inepție. — Din fr. absurdité, lat. absurditas, -atis.