abstrus (Marele dicționar de neologisme, 2000)abstrús, -ă adj. abscons. (< fr.
abstrus, lat.
abstrusus)
abstrus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABSTRÚS, -Ă, abstruși, -se, adj. (Rar) Neclar, confuz, încurcat. – Din
fr. abstrus.abstrus (Dicționar de neologisme, 1986)ABSTRÚS, -Ă adj. (
Rar) Neclar, confuz, încurcat; abscons. [Cf. fr.
abstrus, lat.
abstrusus].
abstrus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abstrús (livr.) adj. m., pl.
abstrúși; f.
abstrúsă, pl.
abstrúseabstrus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABSTRÚS, -Ă, abstruși, -se, adj. (
Livr.) Neclar, confuz, încurcat. — Din
fr. abstrus.