abstragere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABSTRÁGERE, abstrageri, s. f. (Rar) Acțiunea de
a abstrage și rezultatul ei. –
V. abstrage.abstragere (Dicționar de neologisme, 1986)ABSTRÁGERE s.f. Acțiunea de a abstrage și rezultatul ei. [<
abstrage].
abstragere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abstrágere (rar) s. f., g.-d. art.
abstrágerii; pl.
abstrágeriabstragere (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABSTRÁGERE, abstrageri, s. f. (Rar) Acțiunea de
a abstrage.abstragere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABSTRÁGERE, abstrageri, s. f. (Rar) Acțiunea de
a abstrage și rezultatul ei. —
V. abstrage.