abstractizare - explicat in DEX

abstractizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABSTRACTIZÁRE, abstractizări, s. f. Operație a gândirii prin care se desprind și se rețin unele dintre caracteristicile și relațiile esențiale ale obiectului cercetării; abstracție ♦ Trecere de la concret la abstract. – V. abstractiza.

abstractizare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
abstractizáre s. f. operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor fenomenelor și obiectelor pe cele fundamentale, esențiale, generale; abstracție. (< abstractiza)

abstractizare (Dicționar de neologisme, 1986)
ABSTRACTIZÁRE s.f. (Fil.) Acțiunea de a abstractiza și rezultatul ei. ♦ Operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor unui obiect (sau mai multor obiecte, fenomene) pe cele fundamentale, esențiale, generale, neluând în considerare, ignorând (vremelnic) pe cele neesențiale. [< abstractiza].

abstractizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abstractizáre s. f., g.-d. art. abstractizắrii; pl. abstractizắri

abstractizare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABSTRACTIZÁRE, abstractizări, s. f. Acțiunea de a abstractiza; proces al gândirii care abstractizează.

abstractizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABSTRACTIZÁRE, abstractizări, s. f. Operație a gândirii prin care se separă ceea ce nu este separat sau separabil în realitate, de considerare a unui lucru independent de legăturile lui, a unei substanțe independent de atributele ei sau invers; abstracție. ♦ Trecere de la concret la abstract. – V. abstractiza.