abstențiune - explicat in DEX

abstențiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
abstențiúne s. f. abstinență. (< fr. abstention, lat. abstentio)

abstențiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABSTENȚIÚNE, abstențiuni, s. f. (Rar) Abstinență. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. abstention.

abstențiune (Dicționar de neologisme, 1986)
ABSTENȚIÚNE s.f. (Rar) Abstinență; abținere. [< fr. abstention].

abstențiune (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABSTENȚIÚNE, abstențiuni, s. f. (Rar) Abstinență. [Pr.: -ți-u-] – După fr. abstention.

abstențiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*abstențiúne f. (lat. absténtio, -ónis. V. detențiune). Abținere.

abstențiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abstențiúne (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. abstențiúnii; pl. abstențiúni

abstențiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
abstențiune f. abținere dela exercițiul unui drept, al unei funcțiuni.

abstențiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABSTENȚIÚNE, abstențiuni, s. f. (Rar) Abstinență. [Pr.: -ți-u-] — Din fr. abstention.