abstenționist (Marele dicționar de neologisme, 2000)abstenționíst, -ă adj., s.m. f. (adept) al abstenționismului. (< fr.
abstentionniste)
abstenționist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABSTENȚIONÍST, -Ă, abstenționiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care aparține abstenționismului, privitor la abstenționism.
2. S. m. și
f. Adept al abstenționismului. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. abstentionniste.abstenționist (Dicționar de neologisme, 1986)ABSTENȚIONÍST, -Ă adj. Referitor la abstenționism. //
s.m. și f. Adept al abstenționismului. [< fr.
abstentionniste].
abstenționist (Dicționaru limbii românești, 1939)*abstenționíst, -ă s. și adj. Partizan al abținerii de la o acțiune.
abstenționist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abstenționíst (-ți-o-) adj. m.,
s. m.,
pl. abstenționíști; adj. f.,
s. f. abstenționístă, pl. abstenționísteabstenționist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABSTENȚIONÍST, -Ă, abstenționiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care aparține abstenționismului, privitor la abstenționism.
2. S. m. și
f. Adept al abstenționismului. [
Pr.:
-ți-o-] — Din
fr. abstentionniste.abstenționist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)abstenționist m. cel ce se abține sistematic dela exercițiul unui drept sau al unei funcțiuni.