abstențiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)abstențiúne s. f. abstinență. (< fr.
abstention, lat.
abstentio)
abstențiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABSTENȚIÚNE, abstențiuni, s. f. (Rar) Abstinență. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
fr. abstention.abstențiune (Dicționar de neologisme, 1986)ABSTENȚIÚNE s.f. (
Rar) Abstinență; abținere. [< fr.
abstention].
abstențiune (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABSTENȚIÚNE, abstențiuni, s. f. (Rar) Abstinență. [
Pr.:
-ți-u-] – După
fr. abstention.abstențiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*abstențiúne f. (lat.
absténtio, -ónis. V.
detențiune). Abținere.
abstențiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abstențiúne (rar)
(-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. abstențiúnii; pl. abstențiúniabstențiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)abstențiune f. abținere dela exercițiul unui drept, al unei funcțiuni.
abstențiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABSTENȚIÚNE, abstențiuni, s. f. (Rar) Abstinență. [
Pr.:
-ți-u-] — Din
fr. abstention.