absint - explicat in DEX

absint (Marele dicționar de neologisme, 2000)
absínt s. n. 1. plantă amară și aromatică, cu esență toxică; pelin. 2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint (1). (< fr. absinthe, lat. absinthium)

absint (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABSÍNT, absinturi, s. n. Băutură alcoolică tare, de culoare verde, cu gust amar, preparată cu uleiuri eterice de pelin, anason și alte plante aromatice. – Din fr. absinthe.

absint (Dicționar de neologisme, 1986)
ABSÍNT s.n. 1. (Bot.) Plantă amară și aromatică, care conține o esență tonică. 2. Băutură alcoolică tare, verzuie, preparată din această plantă sau din pelin, chimen și alte plante aromatice. [< fr. absinthe, cf. lat. absinthium, gr. absinthion].

absint (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABSÍNT, absinturi, s. n. Băutură alcoolică, de culoare verde, preparată cu pelin, anason și alte plante aromatice. – Fr. absinthe (lat. lit. absinthium).

absint (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABSÍNT, (2) absinturi, s.n. 1. Băutură alcoolică tare, de culoare verde, cu gust amar, preparată cu uleiuri eterice de pelin, anason și alte plante aromatice. 2. Porție de absint (1). – Din fr. absinthe.

absint (Dicționaru limbii românești, 1939)
*absínt m. (fr. absinthe d. vgr. apsintion, adică „fără dulceață”). Pelin. N., pl. urĭ. Rachiŭ verde preparat cu frunze și boboci de pelin. V. verdișor.

absint (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
absínt s. n., (porții) pl. absínturi

absint (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
absint n. licher preparat din frunzele pelinului.