abrogație (Marele dicționar de neologisme, 2000)abrogáție s. f. abrogare. (< fr.
abrogation, lat.
abrogatio)
abrogație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABROGÁȚIE, abrogații, s. f. Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ etc. – Din
lat. abrogatio, fr. abrogation.abrogație (Dicționar de neologisme, 1986)ABROGÁȚIE s.f. (
Jur.) Anulare, suprimare (a unei legi, a unui regulament etc.); abrogare. [Cf. lat.
abrogatio, fr.
abrogation].
abrogație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abrogáție (înv.)
(a-bro-, -ți-e) s. f., art.
abrogáția (-ți-a), g.-d. art.
abrogáției; pl.
abrogáții, art.
abrogáțiile (-ți-i-)abrogație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABROGÁȚIE, abrogații, s. f. (
Înv.) Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ. —
Din lat. abrogatio, fr. abrogation.