abrogà - explicat in DEX

abroga (Marele dicționar de neologisme, 2000)
abrogá vb. tr. a scoate din vigoare un act normativ. (< lat. abrogare, fr. abroger)

abroga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula o lege, o dispoziție oficială. – Din lat. abrogare, fr. abroger.

abroga (Dicționar de neologisme, 1986)
ABROGÁ vb. I. tr. A anula, a suprima, a aboli (o lege, un regulament etc.). [< lat. abrogare].

abroga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abrogá (a~) (a-bro-) vb., ind. prez. 3 abrógă

abroga (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială. – Fr. abroger (lat. lit. abrogare).

abrogà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
abrogà v. a scoate din uz, a desființa o lege, un obiceiu.

abroga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABROGÁ, abrog, vb. I. Tranz. A anula o lege, o dispoziție oficială. — Din lat. abrogare, fr. abroger.