abrevia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABREVIÁ, abreviez, vb. I.
Tranz. A prescurta (în scris sau în vorbire), un cuvânt, un titlu etc.; a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă. [
Pr.:
-vi-a] – Din
lat.,
it. abbreviare.abrevia (Marele dicționar de neologisme, 2000)abreviá vb. tr. a prescurta (un cuvânt, un titlu etc.). (< lat.
abbreviare)
abrevia (Dicționar de neologisme, 1986)ABREVIÁ vb. I. tr. A prescurta; a exprima ceva printr-un simbol, printr-o prescurtare. [Pron.
-vi-a, p.i.
-iez, 3,6
-iază, 4
-iem, 5
-iați, ger.
-iind. / < lat.
abbreviare, cf. it.
abbreviare].
abrevia (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABREVIÁ, abreviez, vb. I.
Tranz. A prescurta un cuvânt, un titlu etc.; a exprima ceva printr-o prescurtare. [
Pr.:
-vi-a] –
Lat. lit. abbreviare.abrevia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abreviá (a ~) (a-bre-vi-a) vb.,
ind. prez. 3
abreviáză, 1
pl. abreviém (-vi-em); conj. prez. 3
să abreviéze; ger. abreviínd (-vi-ind)abrevia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABREVIÁ, abreviez, vb. I.
Tranz. A prescurta (în scris sau în vorbire) un cuvânt, un titlu etc.; a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă. [
Pr.:
-vi-a] —
Din lat.,
it. abbreviare.