abonare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABONÁRE, abonări, s. f. Acțiunea de
a (se) abona. –
V. abona.abonare (Dicționar de neologisme, 1986)ABONÁRE s.f. Acțiunea de a (se) abona. [<
abona].
abonare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABONÁRE, abonări, s. f. Acțiunea de
a (se) abona.abonare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abonáre s. f.,
g.-d. art. abonắrii; pl. abonắriabonare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABONÁRE, abonări, s. f. Acțiunea de
a (se) abona. — V.
abona.