abonament - explicat in DEX

abonament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABONAMÉNT, abonamente, s. n. Convenție prin care, în schimbul unei sume, o persoană obține, pe o anumită perioadă, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a călători cu mijloace publice de transport, de a primi o revistă, un ziar etc.; (concr.) înscris care atestă această convenție; sumă plătită pentru obținerea acestui drept. Abonament la radio. – Din fr. abonnement.

abonament (Marele dicționar de neologisme, 2000)
abonamént s. n. convenție prin care, în schimbul unei taxe, se obțin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicații; înscris prin care se certifică această convenție. (< fr. abonnement)

abonament (Dicționar de neologisme, 1986)
ABONAMÉNT s.n. Convenție prin care, în schimbul unei sume (plătite înainte), se obțin pe un timp limitat unele servicii, anumite publicații etc.; dovadă prin care se certifică această convenție; suma care se plătește pentru această convenție. [< fr. abonnement].

abonament (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABONAMÉNT, abonamente, s. n. Convenție prin care, în schimbul unei sume, o persoană obține pe o anumită perioadă un anumit drept; (concr.) dovadă care atestă acest drept; sumă plătită pentru obținerea acestui drept. Abonament la un ziar. – După fr. abonnement.

abonament (Dicționaru limbii românești, 1939)
*abonamént n., pl. e (fr. abonnement). Învoĭală pin [!] care, în schimbu uneĭ sume de bani, ți se furnisează [!] ceva pe un timp hotărît: abonament la un ziar, la un teatru. Suma plătită p. această învoĭală: un abonament de 200 de francĭ pe an.

abonament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abonamént s. n., pl. abonaménte

abonament (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
abonament n. învoeală de a răspunde dinainte prețul fixat pentru un timp hotărît: abonament la un ziar, la un teatru.

abonament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABONAMÉNT, abonamente, s. n. Convenție prin care, în schimbul unei sume, o persoană obține, pe o anumită perioadă, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a călători cu mijloace publice de transport, de a primi o revistă, un ziar etc.; (concr.) înscris care atestă această convenție; sumă plătită pentru obținerea acestui drept. — Din fr. abonnement.