abona (Marele dicționar de neologisme, 2000)aboná vb.
I. tr., refl. a (-și) face un abonament.
II. refl. (fam.) a veni cu regularitate undeva. (< fr.
abonnér)
abona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABONÁ, abonez, vb. I.
Tranz. și
refl. (Cu determinări introduse prin
prep. „la”) A-și face un abonament. ♦
Refl. Fig. (
Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obișnuit al casei. – Din
fr. abonner.abona (Dicționar de neologisme, 1986)ABONÁ vb. I. tr., refl. A(-și) face un abonament la o publicație etc. [< fr.
abonner].
abona (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)aboná (abonéz, abonát), vb. –
1. A-și face un abonament. –
2. (
Arg.) A profita, a se folosi în mod indiscret și periodic de o facilitate. <
Fr. abonner (
sec. XVIII). –
Der. abonament s. n.;
abonat s. m.abona (Dicționar de argou al limbii române, 2007)abona, abonez v. r. (deț.) a se înscrie la rând la fumatul unei țigări
abona (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABONÁ, abonez, vb. I.
Tranz. și
refl. (Cu determinări introduse prin
prep. „la”) A(-și) face un abonament.
Și-a abonat copiii la revistă. –
Fr. abonner.abona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aboná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
aboneázăabona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABONÁ, abonez, vb. I.
Tranz. și
refl. (Cu determinări introduse prin
prep. „la”). A(-și) face un abonament. ♦
Refl. Fig. (
Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obișnuit al casei. — Din
fr. abonner.abonà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)abonà v.
1. a face abonament;
2. a lua un abonament.