abominabil - explicat in DEX

abominabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
abominábil, -ă adj. care provoacă oroare, repulsie; oribil; dezgustător, repugnant. (< fr. abominable, lat. abominabilis)

abominabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABOMINÁBIL, -Ă, abominabili, -e, adj. Înfiorător, groaznic; dezgustător, urât. – Din fr. abominable, lat.abominabilis.

abominabil (Dicționar de neologisme, 1986)
ABOMINÁBIL, -Ă adj. Îngrozitor, înfiorător, oribil; dezgustător, urât. [Cf. fr. abominable, it. abominabile].

abominabil (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABOMINÁBIL, -Ă, abominabili, -e, adj. (Franțuzism) Înfiorător, groaznic; dezgustător, urât. – Fr. abominable (lat. lit. abominabilis).

abominabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*abominábil adj. (lat. abominabilis, „aruncat de la auspiciĭ”). Oribil, dezgustător; om, crimă, timp abominabil. Adv. În mod abominabil.

abominabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abominábil adj. m., pl. abominábili; f. abominábilă, pl. abominábile

abominabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
abominabil a. 1. care însuflă groază, desgust: crimă abominabilă; 2. foarte rău: muzică abominabilă.

abominabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABOMINÁBIL, -Ă, abominabili, -e, adj. Înfiorător, groaznic; dezgustător, urât. — Din fr. abominable, lat. abominabilis.