abolițiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABOLIȚIÚNE, abolițiuni, s. f. (
Înv.) Abolire. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
fr. abolition, lat. abolitio, -onis.abolițiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)abolițiúne s. f. abolire (< fr.
abolition, lat.
abolitio)
abolițiune (Dicționar de neologisme, 1986)ABOLIȚIÚNE s.f. Abolire. [Cf. fr.
abolition, lat.
abolitio].
abolițiune (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABOLIȚIÚNE, abolițiuni, s. f. (
Înv.) Abolire. [
Pr.:
-ți-u-] –
Fr. abolition (
lat. lit. abolitio, -onis).abolițiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*abolițiúne f. (lat.
abolitio, -ónis). Desființare. – Și
-iție și
-ire.abolițiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abolițiúne (
înv.)
(-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. abolițiúnii; pl. abolițiúniabolițiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aboliți(un)e f. desființare totală, suprimare definitivă:
abolițiunea torturei, abolițiunea sclaviei.abolițiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABOLIȚIÚNE, abolițiuni, s. f. (
Înv.) Abolire. [
Pr.:
-ți-u-] — Din
fr. abolition, lat. abolitio, -onis.