abnegație (Marele dicționar de neologisme, 2000)abnegațíe s. f. devotament dus până la sacrificiu. (< fr.
abnégation, lat.
abnegatio)
abnegație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABNEGÁȚIE s. f. Devotament (dus până la sacrificiu); abnegare. ♦ Renunțare; sacrificiu voluntar. – Din
fr. abnégation.abnegație (Dicționar de neologisme, 1986)ABNEGÁȚIE s.f. Devotament extrem. ♦ Renunțare, sacrificiu voluntar. [Var.
abnegațiune s.f. / < fr.
abnégation, cf. lat.
abnegatio].
abnegație (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)abnegáție (abnegáții), s. f. Devotament. –
Var. abnegare. <
Fr. abnégation. Der. s-a format pe baza unui model verbal
a abnega, care nu se folosește.
abnegație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abnegáție (-ți-e) s. f., art.
abnegáția (-ți-a), g.-d.
abnegáții, art.
abnegáțieiabnegație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABNEGÁȚIE s. f. Devotament (dus până la sacrificiu). –
Fr. abnégation (
lat. lit. abnegatio, -onis).abnegațieabnegáție s.f. 1 Atitudinea persoanei care renunță la dorințele, interesele personale în favoarea altcuiva.
Abnegație de sine pentru a se consacra soțului,... copiilor ei (EMIN.).
2 Devotament (dus până la sacrificiu de sine) pentru motive superioare, de ordin religios, social etc.; atitudine de profund atașament față de o cauză, un țel etc. (și hotărârea neclintită de a le servi în orice împrejurare).
Abnegațiune patriotică (MAIOR.). • g.-d.
-iei. și (
înv.)
abnegațiune s.f. / <fr.
abnégation, it.
abnegazione, lat.
abnegatio, -onis. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
abnegație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABNEGÁȚIE s. f. Devotament (dus până la sacrificiu); abnegare. ♦ Renunțare; sacrificiu voluntar. — Din
fr. abnégation.