abluțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)abluțiúne s. f.
1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale și la catolici, pentru purificare.
2. (
fam.) îmbăiere prin duș.
3. eroziune exercitată de curenții marini de adâncime. (< fr.
ablution, lat.
ablutio)
abluțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABLUȚIÚNE, abluțiuni, s. f. 1. Spălare rituală pe corp sau pe o parte a lui, prescrisă de unele religii pentru purificare.
2. Spălare sau îmbăiere cu ajutorul dușului. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
fr. ablution, lat. ablutio, -onis.abluțiune (Dicționar de neologisme, 1986)ABLUȚIÚNE s.f.
1. Spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale, pentru purificare. ♦ Îmbăiere prin duș.
2. Eroziune exercitată de curenții marini de adâncime în rocile de pe fundul bazinelor marine și oceanice. [Var.
ablúție s.f. / cf. fr.
ablution, lat.
ablutio].
abluțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABLUȚIÚNE, abluțiuni, s.f. Spălare rituală a corpului prescrisă de unele religii pentru purificare. [Pr.:
-ți-u-] – Din fr.
ablution, lat.
ablutio, -onis.abluțiune (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ABLUȚIÚNE (<
fr.)
s. f. Fenomen de eroziune exercitat de curenții marini asupra fundului bazinelor marine sau oceanice.
abluțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*abluțiúne f. (lat.
ablútio, -ónis). Spălare saŭ purificare religioasă la orientalĭ. Vin și apă pe care preutu catolic și-o toarnă pe degete după comuniune. – Și
-úție.abluțiuneabluțiúne s.f. 1 (
relig.) Spălare rituală pe corp sau pe o parte a lui, prescrisă de unele religii, pentru purificare. ♦ Restr. (
bis.) Gestul de a-și spăla degetele făcut de preotul catolic în timpul slujbei.
2 (Instalație pentru) spălare sau îmbăiere cu ajutorul dușului.
3 (
geomorf.) Eroziune a rocilor de pe fundul bazinelor marine și oceanice provocată de curenții marini de adâncime. • pl.
-i. și
ablúție s.f. /<fr.
ablution, it.
abluzione, lat.
ablutĭo, -onis. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
abluțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abluțiúne (a-blu-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. abluțiúnii; pl. abluțiúniabluțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)abluțiune f. spălare sau purificare religioasă la Orientali (Mahomedani, Evrei, Indieni).